Scăiuş: Cuvânt de învăţătură ţinut de. pr. Gabriel Buboi la Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului

Sursa: site-ul revistei “Reînvierea”, 17 august 2013
Culegere text: Raimondo-Mario Rupp

Vă prezentăm textul Cuvântului de învăţătură ţinut de. rvs. pr. Gabriel Buboi, rectorul Colegiului Pontifical „Pio Romeno” din Roma, în cadrul Sfintei Liturghii Arhiereşti pontificată de P.S. Alexandru Mesian, episcop de Lugoj cu ocazia pelerinajului de vară de la Scăiuş în ziua de 15 august 2013, la sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului.

Lăudat să fie Isus Cristos!

Preasfinţia Voastră
Preacucernici Părinţi,
Iubiţi credincioşi!

Sărbătoarea din 15 august este de fiecare dată o mare sărbătoare pentru că ne aduce aminte aminte în primul rând de Prea Sfânta Fecioară Maria ca şi Maica noastră şi în al doilea rând ne face să sărbătorim un mister pentru că fiecare sărbătoare este o taină, este un lucru pe care nu-l înţelegem în întregime şi în acelaşi timp ne face să ne simţim implicaţi în prima primă persoană în această taină. Niciodată nicio sărbătoare nu este nu este în afara noastră. De fiecare dată sărbătorile ne privesc şi pe noi.

În sărbătoarea de astăzi în data de 15 august la Adormirea Maicii Domnului putem să medităm împreună la multe mistere şi aleg împreună cu dumneavoastră să ne gândim la trei lucruri:

în primul rând cine este Maica Domnului pe care noi o sărbătorim astăzi?
în al doilea rând ne întrebăm care este misterul sărbătorii de astăzi şi cum ne priveşte el pe noi în mod direct şi,
în al treilea rând ne întrebăm ce însemnătate au cuvintele Sfintei Evanghelii de la Luca pe care am ascultat-o astăzi?

Le-aş lua pe rând, în primul rând întrebându-ne cine este Maica Domnului? Fiecare dintre noi are un răspuns la lucrul acesta: pentru fiecare dintre noi este o mamă grijulie este cineva care ne însoţeşte pe parcursul întregii noastre vieţi. Şi Sfânta Evanghelie, Sfânta Scriptură ne ajută totuşi să ne structurăm, să ne gândim la câteva elemente care o fac pe Maica Domnului să fie ceea ce este.

Cum se deschide Sfânta Scriptură, Noul Testament şi cum ne-o prezintă pe Maica Domnului? În primul rând Maica Domnului este cea care primeşte cuvântul lui Dumnezeu. Maica Domnului este aşadar ospitalieră, deschisă faţă de cuvântul lui Dumnezeu. Este cea care are încredere că dacă Dumnezeu i se adresează şi îi cere ceva, va duce la bun sfârşit. Un înger îi apare Maicii Domnului şi Maica Domnului la început temătoare neştiind ce se întâmplă cu ea încercând să ceară anumite lămuriri spune în final un „da” lui Dumnezeu. Şi spune: „da, vreau să fac parte din proiectul pe care Dumnezeu mi-l prezintă, vreau să răspund invitaţiei pe care Dumnezeu mi-o adresează” şi din acest prim aspect al Maicii Domnului ca şi mama ospitalieră se naşte o a doua perioadă a Maicii Domnului, un al doilea element am putea spune pentru Maica Domnului.

Maica Domnului este o persoană entuziastă. Maica Domnului este o persoană plină de viaţă şi tocmai de aceea cuvântul lui Dumnezeu, viaţa adevărată poate să-şi facă loc într-însa pentru că este cineva care în momentul în care a primit vestea cea bună nu stă pe gânduri ci plină de elan şi de bucurie porneşte s-o viziteze pe verişoara sa Elisabeta. Iată ceea ce ne spune Sfânta Scriptură în alte părţi că atunci când am descoperit o comoară, că atunci când îl cunoaștem pe Dumnezeu, cu alte cuvinte nu putem să-l închidem în noi înşine şi suntem doritori plini de bucurie, plini de râvnă să-l anunţăm şi celorlalţi. „L-am văzut pe Domnul”, spun primii apostoli care se adresează lui Natanel şi tuturor celorlalţi. „L-am întâlnit pe Dumnezeu pe cel despre care scripturile vorbesc”. Iată că întâlnirea cu Dumnezeu care este ceva fundamental pentru noi creştinii nu poate niciodată să rămână tainică şi de aceea una dintre misiunile creştinilor este să anunţe neîncetat bucuriile şi bunătăţile pe care Dumnezeu nu încetează niciodată să le facă în vieţile noastre. Maica Domnului porneşte aşadar către Elisabeta şi acolo se întâlneşte cu ea. Se întâlneşte şi din prima lor întâlnire vedem că entuziasmul iasă la suprafaţă iar cuvintele de bucurie sunt adresate şi dintr-o parte şi din cealaltă. „De unde mie bucuria aceasta să vină la mine Maica Domnului meu?”

Iubiţi credincioşi! Un alt element al Maicii Sfinte este acela de a medita în continuu cuvântul lui Dumnezeu pentru că ne spune Sfânta Scriptură: Maica Domnului păstra în inima ei toate aceste cuvinte. Ce înseamnă a păstra în inima sa toate cuvintele pe care le aude despre Fiul ei? Înseamnă a medita, a ne gândi de fiecare dată şi tot timpul la cuvintele lui Dumnezeu. Aceasta este Maica Domnului, modelul nostru care dincolo de aceste trei elemente de încredere, de bucurie şi de meditare, ajunge şi la o parte suferitoare în viaţa ei, ajunge la momentul în care am putea spune că i se risipesc toate planurile toate visurile, toate gândurile pe care şi le face despre Fiul ei. Dacă ne aducem bine aminte în momentul Buneivestiri, îngerul Gavril îi apare Maicii Sfinte şi îi spune că va naşte un fiu şi fiul ei va fi un mare împărat, va fi Fiul lui Dumnezeu. Care mamă care primeşte un aşa un cuvânt se va gândi că Fiul ei va fi în mod ruşinos batjocorit şi chinuit, pus pe cruce şi ea să rămână în continuare credincioasă, statornică, încrezându-se în cuvântul lui Dumnezeu că nu va da greş? Dincolo de aparenţe, dincolo de ceea ce am putea spune că e o înfrângere pentru Maica Sfântă, ea continuă să creadă şi de aceea Maica Domnului este modelul nostru de credinţă în încercare, modelul nostru de statornicie atunci când tot în jurul nostru pare că se năruie. De aceea Maica Domnului este un model deosebit pentru noi, pentru că dincolo de încercări, probe, dincolo de dificultăţi şi suferinţe, ea rămâne la picioarele crucii. Ea nu părăseşte locul în care este sigură că prezenţa lui Dumnezeu este tainic manifestată. Şi răbdarea în încercare aşa cum ne spune şi Sfântul Pavel, aduce bucurie. Răbdarea în încercare o face pe Maica Domnului să treacă de la ceea ce a simţit în momentele în care o sabie i-a străpuns inima, la bucuria de a-şi revedea Fiul în viaţă. Răbdarea în încercare o face să traverseze proba să traverseze încercarea şi să ajungă la sărbătoarea de astăzi, la trecerea de pe pământ la cer. Şi văzând aceste cinci elemente ale Maicii Sfinte care sunt cinci pietre preţioase pe care le avem noi creştinii: Maica Domnului încrezătoare, Maica Domnului entuziasta, Maica Domnului meditativă, Maica Domnului suferitoare, ajungem la al cincilea: Maica Domnului glorioasă, care este sărbătoarea de astăzi.

Iubiţi credincioşi, adormirea Maicii Domnului este sărbătoarea în care noi o sărbătorim pe Cea care l-a născut pe Fiul lui Dumnezeu, înălţată cu trupul şi cu sufletul la cer şi încoronată ca şi Regină a Cerului şi a întregului Univers. Sunt două dintre misterele pe care le recităm şi pe care le meditam de fiecare dată când facem rozarul de mărire. Şi sărbătoarea de astăzi este cuprinsă aşadar de fiecare dată când ne rugăm, când suntem în ascultare şi ne gândim la aceste mistere. De ce Maica Domnului trece cu sufletul şi cu trupul la cer? Ne aducem aminte că în luna decembrie, sărbătorim Conceperea Prea Curatei Fecioare Maria, Neprihănita Zămislire. La fel ne aducem aminte că atunci când Dumnezeu din dragoste creează pe primii oameni, oamenii sunt mai atraşi de cuvintele şarpelui de ispitele celui care este amăgitorul şi păcătuiesc. Păcatul este de fiecare dată o neascultare faţă de cuvântul lui Dumnezeu, cineva care doreşte să facă mai mult sau mai bine decât vrea Dumnezeu sau care crede că poate să facă lucrul acesta şi de aceea păcatul aduce moartea în lume. De aceea neascultarea faţă de Dumnezeu este cea care îi face pe oameni să moară. A adus moartea, a adus pierirea omului şi întoarcerea sa în ţărâna din care a fost luat. Spuneam înainte că Maica Domnului o sărbătorim ca Neprihănita Zămislire, adică cea născută fără de păcat şi de aceea Maica Domnului nu traversează moartea ci este ridicată cu trupul şi cu sufletul la cer într-un mod miraculos pentru că datorită misiunii sale deosebite de a a-l naşte pe Cristos în lume, de a-l naşte pe Dumnezeu între oameni este scutită de păcatul originar, şi pentru că nu are păcat, pentru că nu este părtaşa stării de păcat, traversează moartea şi ajunge să fie trecută cu trupul şi cu sufletul la cer. Spuneam că fiecare sărbătoare are o însemnătate pentru noi. Dacă astăzi suntem aici (n.n. la Scăiuş) în pelerinaj este pentru că noi credem că – asemenea Maicii Sfinte – vom ajunge într-o zi la cer. Este pentru că avem toată speranţa şi toată credinţa că Dumnezeu ne va duce şi pe noi acolo unde este El, acolo unde sunt toţi sfinţii săi. Şi acesta este misterul pe care-l sărbătorim astăzi, speranţa noastră, bucuria noastră de a ne şti într-o zi împreună cu Dumnezeu în ceruri.

Iubiţi credincioşi! Evanghelia de astăzi şi cu aceasta mă îndrept către a treia şi ultima parte a cuvântului de astăzi, este o evanghelie care are legătură cu sărbătoarea de astăzi. Aparent am spune că e o evanghelie pe care o auzim de fiecare dată când se sărbătoreşte o aniversare, o sărbătoare a Maicii Domnului, este o evanghelie în care ne sunt prezentate câteva personaje şi cele care ne atrag atenţia în afara lui Isus sunt Marta şi Maria. Marta şi Maria din punct de vedere spiritual sunt două părţi ale sufletului nostru. O parte care este întotdeauna gata să asculte Cuvântul lui Dumnezeu, o parte care este supusă Cuvântului lui Dumnezeu şi care vrea să ne facă să ne lăsăm transformaţi de el şi o a doua parte: Marta, care doreşte de fiecare dată să facă mai mult. Ce trădează aceste două părţi? Ştim de fiecare dată că ne transformăm încet încet în ceea ce ascultăm. La un moment dat dacă ascultam – şi putem să vedem la cei mai tineri – cei care ascultă un anumit tip de muzică se transformă şi fizic în ceea ce ascultă. Îi vedeţi pe cei care ascultă o muzică rock, modelându-se după personajele pe care le ascultă şi la fel în momentele în care ascultăm Cuvântul lui Dumnezeu, încet-încet Cuvântul lui Dumnezeu ne transformă; încet-încet bucuria lui Dumnezeu începe să fie parte din viaţa noastră; încet-încet dragostea lui Dumnezeu începe să cucerească sufletul nostru; încet-încet entuziasmul, dragostea, bucuria şi bunătatea încep să fie valori ale noastre. Nu este uşor însă să ne lăsăm cuceriţi. Dacă vă aduceţi aminte episodul în care Iona este trimis de Dumnezeu să convertească cetatea Ninivei, Iona se împotriveşte pentru că spune: „Mă voi duce şi ştiu că tu eşti un Dumnezeu milostiv şi dacă cetatea se converteşte Tu o să ierţi” şi Iona îşi dorea atât de mult să vadă cetatea Ninivei distrusă încât e gata să se îndepărteze de planul lui Dumnezeu. Iată cât de greu ne cucereşte cuvântul lui Dumnezeu, cât de important este pe de altă parte să ne lăsăm cuceriţi să-i deschidem inimile, uşile lui Dumnezeu şi să oferim toată ospitalitatea, dragostea şi bucuria noastră. Şi modelul pentru acest lucru este Maria, cea care nu se preocupă de ce are de făcut, de ce are de robotit ci se gândeşte înainte şi înainte să se lase transformată de Cuvântul lui Dumnezeu. Toate celelalte vor veni după aceea, dar în primul şi în primul rând orice creştin trebuie să se conformeze şi să se configureze la ceea ce este Dumnezeu. O avem pe de altă parte pe Marta, cea care aparent am spune, face un lucru necesar dar să ne gândim la un lucru simplu: vine cineva la noi acasă şi în loc să stăm cu el, în loc să povestim, suntem într-o fugă continuă: „îţi aduc apă, îţi aduc o prăjitură, îţi aduc ceva de mâncare”, în aşa fel încât la sfârşit omul poate a mâncat bine, poate s-a săturat dar nu am avut nicio întâlnire cu el. Nici nu ştim ce a avut să ne spună. Acesta este modelul Martei care a făcut lucruri bune, dar care nu s-a întâlnit cu Dumnezeu. Şi acest model al Martei mai trădează un aspect, acela al omului care vrea să cucerească el pe Dumnezeu, care nu se simte iubit de Dumnezeu şi care crede să trebuie să-i cucerească dragostea cu eforturile pe care le face; care crede că Dumnezeu nu e atât de bun încât să-l iubească, încât are el nevoie să facă toate aceste demersuri de zi cu zi. E într-un fel imaginea omului căruia îi este frică de Dumnezeu pentru că încearcă într-un fel sau altul să-l îmbuneze.

Diferenţa dintre aceste două părţi ale sufletului nostru mai sunt şi în alte fragmente din Evanghelie şi reprezintă oarecum convertirea noastră de la o parte în care ne simţim într-un fel îndemnaţi să facem toate eforturile de a-l cuceri pe Dumnezeu, la cea în care ne simţim chemaţi să-i ascultăm Cuvântul şi după aceea să ne punem pe drum. Ne gândim în acest sens la alte episoade, la episodul Fiului Risipitor. Vă aduceţi aminte un Fiu Risipitor care plin de păcate se îndepărtează de la casa sa de la casa părintelui său şi la un moment dat tatăl său îl primeşte cu bucurie. Pe de altă parte, cel care aparent este drept, cel care nu călca porunca Tatălui său nu reuşeşte să trăiască bucuria de a fi împreună cu familia sa. Ce îl opreşte? Ce anume nu-l lăsa să vadă că bucuria lui Dumnezeu şi dragostea lui Dumnezeu este pentru toţi oamenii? Ce-l face pe cel care aparent este drept, să nu se lase cucerit de dragostea lui Dumnezeu? Ce-l opreşte? Ne mai aducem aminte de un episod în care Dumnezeu se înţelege cu diferite persoane să-i lucreze: unul de la primul ceas, altul de la al treilea, altul de al şaselea, de la al nouălea şi de la al unsprezecelea ceas şi când vine momentul plăţii, Dumnezeu începe cu ultimii şi le dă şi celor care au lucrat o oră la fel ca şi celor care au lucrat întreaga zi. Şi cei care aparent sunt drepţi, încep să fie răzvrătiţi faţă de Dumnezeu. De ce cel din urmă primeşte ca şi cel dintâi? Şi Dumnezeu le răspunde: „de ce nu pot să fiu bun şi voi mă judecaţi pentru că sunt bun?”

Iată iubiţi credincioşi cum sărbătoarea de astăzi ne ajută să îndreptăm toate cele ce în viaţa noastră împiedică să trăim bunătatea, bucuria, dragostea lui Dumnezeu cu seninătate. Iată şi pentru credincioşii frecvenţi şi pentru cei fervenţi există dificultăţi în calea spirituală şi de aceea e importantă şi Biserica. Dumnezeu insistă pe starea noastră de păcătoşenie, în momentul în care ne simţim păcătoşi, iertarea Lui ne ajunge şi ne face bucuroşi. În schimb în momentul în care simţim ca noi trebuie să ne dobândim iertarea noastră, începem să fim greu de convins, începem să avem nevoie ca Dumnezeu să iasă din banchetul cu fiul cel mic ca să ne convingă să intrăm şi noi acolo. Începem să avem nevoie ca Dumnezeu să ne strige de mai multe ori pe nume ca şi în Evanghelia de astăzi: „Marto, Marto te îngrijeşti de multe, şi te sileşti de multe dar un singur lucru îţi trebuieşte.

Iubiţi credincioşi, evanghelia de astăzi, sărbătoarea de astăzi şi modelul Maicii Sfinte ne pot ajuta să trăim cu seninătate, cu bucurie vocaţia noastră creştină, aceea de a fi lumini şi faruri călăuzitoare în lumea în care trăim astăzi. Ajunge să lăsăm pe Dumnezeu să pătrundă inimile noastre, să ne cucerească cu tot ceea ce este El într-o transformare, într-o transfigurare aşa cum am sărbătorit în urmă cu câteva zile (n.n.: 6 august, sărbătoarea Schimbării la Faţă a Domnului nostru Isus Cristos). Importanţa transformării, a schimbării mentalităţii şi a convertirii noastre este în fiecare zi tot mai mare deoarece calea către Dumnezeu nu are niciodată un sfârşit decât în îmbrăţişarea Să dumnezeiască.

Să ne ajute Maica Sfântă pe care astăzi o luăm de model, astăzi o luăm ca imagine pe care vrem să o urmăm, cu bucuria sa cu entuziasmul său cu constanţa Sa.

Să ajungem la drumul şi la capătul drumului în care Dumnezeu ne aşteaptă, ne doreşte şi vrea să-i fim alături, amin.

Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit, amin.

articolul integral