Duminică, 20 nov. 2016 – Sărbătoarea lui Cristos Rege în calendarul latin, în Piața San Pietro din Roma, în cadrul Sfintei Liturghii celebrate în prezența a zeci de mii de pelerini din toată lumea, Sfântul Părinte Francisc a închis Poarta Jubiliară din Catedrala San Pietro, deschisă în 8 decembrie 2015. Cu acest moment, Jubileul Milostivirii în Biserica Catolică a fost încheiat în mod solemn.
La nivelul Eparhiei de Cluj-Gherla, momentul închiderii Porții Sfinte a fost celebrat cu o săptămână mai înainte, în duminica din 13 nov. 2016. La această dată, cu binecuvântarea Episcopului eparhial, au fost închise Porțile Sfinte și din celelalte bisericile protopopiale și din mănăstirile de pe teritoriul Eparhiei de Cluj-Gherla. Episcopul de Cluj-Gherla, PS Florentin Crihălmeanu, a închis Poarta din Catedrala „Schimbarea la Față” din Cluj la Sfânta Liturghie celebrată alături de pr. protopop Cristian Sabău, pr. Anton Crișan vicar cu preoții, pr. Radu Tălpălariu consilier pt. tineret, pr. Henryk Urban Superior local al Societății lui Isus și alți preoți, între care un preot oaspete din Polonia.
Însoțirea spirituală a Sfinților milostivirii – cei dintâi fiind, Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea și Sfânta Faustina – s-a făcut simțită prin prezența grupului de tineri polonezi din Olawa, Dieceza de Wroclaw, Polonia, care au cântat, în limba poloneză și în limba română, la închiderea Porții. Cei 60 de tineri polonezi au petrecut câteva zile la Cluj-Napoca, cu tinerii români pe care i-au găzduit cu ocazia celebrărilor legate de Ziua Mondială a Tineretului de la Cracovia, din vara lui 2016, cu care au legat strânse prietenii și de care au fost acum găzduiți la Cluj. Între sutele de participanți, în catedrală s-au aflat tineri din ASTRU-Cluj, din Grupul de rugăciune „Triumful Inimii Neprihănite”, precum și studenți ai Seminarului Eparhial „Sf. Ioan Evanghelistul”. Răspunsurile liturgice au fost date de Corul Magnificat al Catedralei din Cluj.
Lectura evanghelică a duminicii a fost Pilda Samarineanului milostiv (Lc 10, 25-37), despre care PS Florentin, în cuvântul de învățătură, a afirmat că „este o pildă pe care, adeseori, citind-o, ne spunem că o cunoaștem. Dacă însă medităm mai profund, ne dăm seama că Isus pătrunde dincolo de sensul pur al milostivirii. El dorește ca nu doar să recunoaștem milostivirea ca pe o virtute teoretică, ci, mai mult, ca pe o trăire”. Isus l-a determinat pe învățătorul legii „să părăsească locul său sigur, «piedestalul» pe care se afla, și să fie pe un drum prin pustiu, să simtă că este rănit, prădat de tâlhari și abandonat aproape mort pe marginea drumului. Abia atunci, în clipa în care se poate transpune în această situație, va putea înțelege că aproapele lui nu a fost nici levitul, nici preotul, care aveau aceeași credință și erau de același neam cu el, ci tocmai, paradoxal, un străin de credință și de neam, un «câine de samaritean», așa cum se exprimau iudeii în raport cu samaritenii.”
Samarineanul s-a oprit pentru că «i s-a făcut milă de el». El nu a stat să se întrebe cine este cel căzut, ci a văzut un om care avea nevoie de ajutor. „Acest samaritean milostiv s-a oprit din drumul său pentru a deveni «mamă» acestui rănit” – a subliniat Preasfinția Sa și mergând la rădăcina etimologică a cuvântului misericordiae, a arătat că „miseris cordare înseamnă a-ți da inima pentru cei care se află în mizerie, în nevoie. Acest om a înțeles că atât legile, cât și tradițiile umane, trebuie supuse unei singure legi, legea iubirii: caritas – suprema lex. Pilda pe care Iisus o rostește, cere de fapt învățătorului legii o convertire, o schimbare a mentalității sale de la întrebarea centrată pe «eu», la o altă întrebare centrată pe «el»: «cine este aproapele meu?» – se întreba învățătorul legii punând propria persoană în centrul acestei întrebări. Isus îi cere să se întrebe: «față de cine aș putea eu deveni aproape?» Astfel, cere învățătorului legii să devină acel samaritean milostiv, dar, textul are o subtilitate la final, când Isus întreabă: «cine a fost acela care a fost aproapele celui rănit?» Remarcați, în răspunsul dat, învățătorul legii nu spune «samariteanul», ci spune: «cel care a avut milă de el». El a înțeles că este vorba despre acea milostivire care vine dintr-o iubire adevărată.”
În continuare, Ierarhul clujean s-a referit la tinerii oaspeți din Polonia: „în această duminică, bunul Dumnezeu, a rânduit să avem un foarte frumos exemplu de milostenie prin prezența oaspeților din parohia Olawa în Catedrala noastră din Cluj. În această vară și noi, împreună cu tinerii din Eparhia de Cluj-Gherla, eram călători pe drum spre Cracovia. Chiar dacă nu eram nici răniți, nici prădați de tâlhari, nici bătuți, eram totuși obosiți după un drum destul de lung. Și familiile din această parohie, deși am venit cu un decalaj poate de șase ore față de programul stabilit, ne-au așteptat cu bucurie până după miezul nopții și ne-au găzduit în casele lor cu brațele deschise. A mai fost un lucru frumos: nu toți tinerii vorbeau limba polonă și erau familii cu care chiar nu exista o limbă comună de comunicare. Și totuși, s-au înțeles perfect, pentru că a intervenit o nouă limbă, limba iubirii. Este limba care nu are nevoie de cuvinte, sunt suficiente gesturi, priviri, pentru a se putea face înțeleasă celuilalt. Consider că a fost un frumos gest de milostivire din partea prietenilor noștri din Polonia, care cu adevărat au fost aproapele nostru și, mai mult, astăzi, ne oferă și nouă ocazia să arătăm că suntem aproapele lor. Aș dori să mulțumesc în acest fel tuturor familiilor care i-au primit în aceste zile, să mulțumesc tinerilor de la ASTRU care s-au ocupat, împreună cu pr. Anton Crișan, de cele cinci zile încărcate de programul prietenilor noștri din Polonia.”
După Sf. Liturghie s-au făcut rugăciunile rânduite – Simbolul Credinței, Tatăl nostru și Născătoare de Dumnezeu – și Episcopul eparhial a dat binecuvântarea pentru dobândirea Indulgenței jubiliare, apoi s-a trecut prin Poarta Milostivirii. Mai întâi au trecut prin poartă tinerii din Polonia și prietenii lor, tinerii clujeni, pe urmă credincioșii, la sfârșit au trecut și preoții, ultimul fiind Episcopul eparhial, care, după ce a trecut, a și închis în mod simbolic Poarta. În timpul ultimei treceri prin Poarta Jubiliară a Milostivirii din Catedrala clujeană, la invitația Preasfinției Sale, tinerii polonezi au cântat Imnul Poloniei de la Ziua Mondială a Tineretului, Błogosławieni – miłosierni și alte cântări pline de bucurie care ilustrau adevărul rostit de Papa Francisc la ZMT 2016, dar și la celebrarea solemnă, din Piața San Pietro, care a marcat încheierea Anului Milostivirii, faptul că „Biserica are o față tânără și frumoasă”.
În încheierea evenimentului, PS Florentin a atras atenția asupra faptului că, deși Anul Milostivirii s-a încheiat, tema Milostivirii lui Dumnezeu rămâne actuală, pentru că, „așa cum Sfântul Părinte ne invită în documentul Misericordiae Vultus – Chipul Milostivirii, trebuie să știm că Milostivirea este centrul credinței și condiția mântuirii noastre. Mântuitorul ne invită să trăim zilnic după modelul Lui, al adevăratului Samarinean milostiv. Sfinții Părinți citesc Pilda Samarineanului milostiv, la lumina acestei interpretări: Samarineanul milostiv este Cristos, care a venit în această țară străină Lui, pentru a îmbrăca rănile noastre, pentru a deveni «animalul» nostru de povară. Să îl rugăm acum, la încheierea Anului Milostivirii, ca să reverse în sufletele noastre harul Milostivirii, pentru ca, la rândul nostru, să putem deveni Samariteni milostivi cu aceia care au nevoie de ajutorul Domnului prin mâinile noastre. Amin.”
Secţiunea: Cluj-Gherla