Preasfinţia Sa Florentin, preoţii, persoanele consacrate şi credincioşii prezenţi la Catedrala “Schimbarea la Faţă” în perioada 23-25 aprilie a.c., au parcurs un drum spiritual de trei zile oferite lui Dumnezeu pentru o mai temeinică pregătire, astfel încât Sărbătoarea Învierii Domnului să fie cu adevărat înnoire a credinţei şi înviere împreună cu Hristos.
Programul a început, zilnic, prin Sfânta Liturghie, după care PS Florentin a susţinut cele trei conferinţe reunite sub tema generală: “Libertatea credinţei – libertatea de a alege binele”. Tema centrală a fost prezentată în trei părţi, care reprezintă de fapt cele trei momente ale nucleului credinţei noastre.
În prima parte, “S-a răstignit pentru noi, sub Ponţiu Pilat”– s-a pornit de la momentul aşa-zisei “judecăţi” a lui Isus, când Pilat se află în faţa unei alegeri cu adevărat libere, el poate alege să îl elibereze sau să îl condamne pe Isus: “Acel moment, în care Pilat l-ar fi putut elibera pe Isus, rămâne pentru fiecare dintre noi o atenţionare asupra libertăţii noastre. Este un moment ce spiritual se perpetuează în viaţa fiecăruia dintre noi, căci nu există zi în care conştiinţa creştină să nu fie pusă în faţa unei alegeri între bine şi rău. Avem libertatea de a recunoaşte adevărul, binele, dreptatea, de a le accepta sau de a le respinge, de a trăi conform credinţei noastre sau nu. Suntem cu adevărat liberi, în pofida presiunii exterioare a lumii, modei sau mass-mediei. Suntem liberi, dar şi responsabili, pentru că tocmai această alegere liberă, conformă sau nu credinţei noastre, va fi şi criteriul judecăţii noastre.”
A fost dat, de asemenea, exemplul tâlharului aflat de-a dreapta Crucii lui Isus, care, deşi răstignit, reuşeşte să fie liber în conştiinţa lui. Spre deosebire de Pilat, el are puterea să discearnă corect binele de rău şi să aleagă binele. Recunoaşterea propriului păcat şi scurta invocaţie făcută cu încredere: «Pomeneşte-mă, Doamne, când vei veni întru Împărăţia Ta!», îi dobândesc raiul fericirii veşnice, dar nu la a doua venire, ci imediat, chiar în ziua aceea, după cum îi prevesteşte Hristos: «Astăzi vei fi cu Mine în rai!» (cf. Lc 23,42-43). Iată cum răsplăteşte Hristos alegerea liberă în credinţă a tâlharului. “Prin moartea Sa pe cruce, Mântuitorul ne-a dobândit tuturor harul răscumpărării, însă, pentru ca darul oferit să devină mântuirea noastră, trebuie să ne punem şi noi în faţa lui Isus, cel trădat, batjocorit, biciuit şi răstignit, şi să ne întrebăm: oare noi, prin comportamentul vieţii noastre creştine, îl primim sau îl respingem, îl recunoaştem sau îl renegăm? Ca urmare şi noi suntem astăzi liberi înaintea Osânditului, dar, în faţa acestei alegeri libere, nu putem rămâne indiferenţi pentru că prin ea fiecare dintre noi îşi hotărăşte veşnicia”.
A doua meditaţie, “A pătimit şi s-a îngropat”, a avut în centru momentul Patimilor răscumpărătoare, a Răstignirii Mântuitorului, în care Fiul lui Dumnezeu, ca şi om, este supus suferinţei şi morţii. PS Florentin a explicat faptul că Dumnezeu nu a creat nici moartea, nici suferinţa, acestea intră prin păcat în creaţie. “Marele paradox este faptul că Dumnezeu utilizează tocmai această poartă, a suferinţei şi a morţii, pentru a răscumpăra din păcat întregul neam omenesc. Suferinţa răscumpărătoare a Mântuitorului nostru Isus Hristos mai are şi o altă dimensiune importantă pentru noi creştinii de astăzi. Suferinţa acceptată liber, pătrunsă de credinţă, speranţă şi iubire, se transformă în victorie asupra răului, dobândind un sens spiritual şi împlinind voinţa Tatălui ceresc. Astfel, Hristos transformă suferinţa distrugătoare a vieţii în posibilitatea de a naşte la adevărata viaţă spirituală. Prin patima Sa liber acceptată, Hristos ne oferă posibilitatea de a transforma suferinţele noastre în «compătimire», adică împreună pătimire cu El, alăturându-le suferinţei Sale şi transformându-le într-o luptă spirituală. Această luptă, purtată cu credinţă, ne dobândeşte o victorie la nivel spiritual, un har divin. Astfel Hristos conferă un sens mântuitor suferinţei noastre, dar nu ne obligă, ci ne oferă doar o «posibilitate» pe care suntem chemaţi s-o acceptăm liber, cu credinţă, speranţă şi iubire, după exemplul Său.”
În a treia parte a programului – “A înviat a treia zi după Scripturi” - mergând la adevărul central al credinţei creştine, adevărul învierii din morţi a Domnului Isus Hristos, PS Florentin a arătat ce înseamnă pentru noi, astăzi, a trăi liber, cu credinţă, adevărul Învierii. “Pentru creştini, Învierea este mult mai mult decât nemurirea sufletului – credinţa în nemurirea sufletului o aveau şi evreii şi filozofii greci şi alte religii din vechime – este învierea în trup şi suflet a Mântuitorului nostru Isus Hristos.” Un alt aspect subliniat, este strânsa legătură între Învierea Mântuitorului şi învierea noastră – Învierea Mântuitorului este centrul credinţei creştine pentru că răscumpărarea, fiind un act cosmic, ne priveşte şi pe noi, cei de astăzi: “Hristos, Învierea şi Viaţa, a învins moartea pentru fiecare dintre noi. Acesta este marele dar pe care reînnoit îl primim atunci când alegem să acceptăm liber, cu credinţă, acest mare adevăr şi mister fundamental al creştinismului.”
“Ne întrebăm, cum poate ajunge acea putere a Învierii de atunci, acum, la noi, iar răspunsul îl avem: prin credinţa noastră, prin credinţa în botezul creştin. A duce o viaţă creştină, este şi pentru noi, astăzi, o luptă. Nu este vorba de o luptă cu oamenii de altă credinţă ci, în primul rând o luptă cu noi înşine, o luptă cu ispitele împotriva credinţei noastre. De aceea, este important ca în «Anul Credinţei» să cunoaştem şi să ne examinăm conştiinţa asupra tăriei credinţei noastre, dar şi asupra ispitelor şi a păcatelor împotriva harului credinţei. În viaţa noastră de credinţă, avem libertatea de a alege binele şi celelalte atribute ale lumii create de Dumnezeu. Putem să îl acceptăm cu credinţă pe Cel răstignit pentru mântuirea noastră, sau să îl refuzăm. Putem să alegem să suferim cu El şi pentru El, sau să ne revoltăm împotriva necazurilor şi a suferinţelor vieţii. Avem libertatea de a crede în Învierea lui Hristos în trup adevărat, ca început al mântuirii noastre. Suntem liberi să credem ceea ce alegem, dar suntem şi responsabili, căci prin decizia noastră de acum, ne hotărâm veşnicia. Alegând răul, devenim instrumente ale răului în lume. Alegând binele, ne întărim în credinţa primită prin Botez, care ne conferă puterea Învierii, puterea de a deveni fii ai lui Dumnezeu (cf. Io 1,12).”
DIRMM
Secţiunea: Cluj-Gherla