Episcopia Greco-Catolică de Oradea a fost organizatoarea unei duble lansări de carte la Primăria din Oradea, luni, 26 octombrie 2015. Evenimentul s-a bucurat de un mare număr de persoane, printre care profesori, elevi ai Liceului Greco-Catolic din Oradea și mulți iubitori ai îndrăgitei soprane Virginia Zeani.
Au fost lansate două volume: „Episcopul Valeriu Traian Frențiu. Scrisori pastorale, circulare și discursuri oficiale (1913-1948)”, apărut la Editura Universității Oradea, 2015 scrisă de către Silviu Sana și Tiberiu Ciorba. Prezentarea volumului a fost făcută de către domnul profesor universitar doctor Blaga Mihoc. Valeriu Traian Frențiu s-a născut 25 aprilie 1875 în Reșița, tatăl său fiind preot. Este numit episcop greco-catolic de Lugoj în anul 1912, iar din 1922 va ocupa scaunul episcopal al Oradiei Mari. În perioada celui de-al Doilea Război Mondial s-a mutat la reședința din Beiuș, iar după întoarcerea sa în Oradea, în anul 1947, începe rezistența sa împotriva prigoanei cultului greco-catolic.
În noaptea de 28-29 octombrie 1948, în jurul orei 1.00 noaptea, este trezit din somn de oamenii Siguranței și poftit la București. De aici, alături de episcopii greco-catolici sunt urcați într-o dubă și puși sub pază militarizată la Dragoslavele. De aici, vor fi duși, la 26 februarie 1949, la Mănăstirea Căldărușani. Pe 25 mai 1959 sunt cu toții transportați la Sighet. Vor fi dezbrăcați de hainele preoțești și siliți să se îmbrace zeghe. Aici nu li se va mai permite să celebreze Sfânta Liturghie. Cum nu putea suporta ciorba de fasole, i se permite să primească o ciorbă de legume „numai de mărturie”. Însă gardienii uitau să-i aducă această ciorbă, rămânând fără mâncare de 18 ori. În anul 1952, episcopul va avea 77 de ani, fiind cel mai învârstă dintre episcopi. Cu toate acestea, grav bolnav, suferind de inimă, este pus de gardieni să plivească iarba, să măture și să taie lemne. I se umflă mâinile și picioarele, apoi umflătura ajunge până la brâu. Va pleca la domnul pe 11 iulie 1952, fiind înmormântat, fără cruce, într-o groapă comună, în Cimitirul săracilor din Sighet.
Preasfinția Sa Virgil Bercea, episcopul greco-catolic al Oradiei a făcut legătura dintre primul volum și al doilea. Înainte de a fi prezentat al doilea volum s-a putut viziona un scurt video cu doamna Virginia Zeani, ajunsă la frumoasa vârstă de 90 de ani. Volumul „Virginia Zeani. Portret” a fost prezentat de către conferențiar universitar doctor Florina Mariș-Hinsu și de către regizorul Horia Balint. Volumul a apărut la Editura Primus, Oradea, 2015. Moderatoarea lansării a fost Cristina-Liliana Pușcaș, vicepreședintele Asociației „Cei 40 de Mucenici”.
Soprana Virginia Zeani – vocea de aur a României, o voce de aur a lumii. Cântecul Virginiei Zeani nu are dimensiuni obișnuite ale timpului și spațiului. Este cântecul nostru, al tuturor și dintotdeauna, este cântecul primordial al pământului transilvan, un dar oferit pentru eternitatea lumii întregi, asemenea cântecului Melpomenei. Cu alte cuvinte, Virginia este o zeiță a cântului în esențele sale cele mai pure și astrale. Pe marea scenă a teatrului liric mondial, Virginia Zeani ocupă un loc aparte, marcat de strălucire, grandoare, eleganță și distincție. Cuvintele sunt prea sărace pentru a exprima recunoștința față de ce a dat lumii această artistă „măiastră”. Într-o perioadă când opera era marcată de mari personalități artistice, Virginia Zeani, sprijinindu-se pe marele har cu care a fost înzestrată de Divinul Creator, a știut să se impună și să devină o legendă a scenelor lirice.
Biroul de presă al Episcopiei de Oradea
via EGCO.ro
Secţiunea: Oradea