La iniţiativa preoţilor şi a terţiarilor franciscani de la Mănăstirea Maica Domnului din Oradea, în ziua de 15 martie 2014 a avut loc la Seminarul teologic greco-catolic din Oradea Simpozionul omagial dedicat personalităţii celui care a fost frate franciscan, preot şi paroh, poet şi scriitor, traducător din limba franceză, ctitor de biserici, spiritual al Seminarului greco-catolic, membru ordinar şi spiritual al Societăţii de lectură “Ioan Gură de Aur”, prietenul copiilor şi al săracilor, iubitor şi promotor al devoţiunii la Inima lui Isus şi a Mariei – preot Ion M. Gârleanu. Viaţa lui pământească, relativ scurtă, a fost o oglindire a zelului şi a abnegaţiei sale pastorale, dar şi a înclinaţiei sale spre nesfârşitul univers al culturii în general şi al literaturii în special.
Simpozionul i-a avut ca invitaţi pe PS Virgil Bercea – Episcop de Oradea; pr. Iosif Bisoc OFMConv, Roman; pr. Alexandru Chivari – paroh la Calea Mare şi Gruilung; dl. Ioan Moldovan – critic literar şi director la Revista Familia din Oradea; dl. Vasile Dumitraş – franciscan terţiar din Oradea. Moderatorul simpozionului a fost pr. Mihai Vătămănelu OFMConv – paroh la biserica Mănăstirii Franciscane Maica Domnului din Oradea.
În cuvântul său, pr. Iosif Bisoc a evocat personalitatea preotului Ion M. Gârleanu, care la 20 de ani îmbrăţişa spiritualitatea franciscană intrând în Seminarul franciscan de la Hălăuceşti, urmând ca pe 15 august 1922 să fie hirotonit preot la Assisi, în Italia. După câţiva ani, din iniţiativa PS Traian Frenţiu, a început în Transilvania activitatea misionară a fraţilor franciscani, prezenţa acestora în ritul greco-catolic având o frumoasă şi rapidă evoluţie. Urmându-şi chemarea şi misiunea franciscană, pr. Ion Gârleanu a ajuns în anul 1929 în Eparhia de Oradea, unde a ridicat biserica din Gruilung consacrată de Episcopul Valeriu Traian Frenţiu la 19 octombrie 1930. Din activitatea pastorală parohială, după Drăgeşti, Gruilung, Dicăneşti şi Calea Mare, părintelui Gârleanu i s-a încredinţat oficiul de paroh II al Catedralei din Oradea şi apoi paroh la Beiuş.
Pr. Gârleanu se dedică cu deosebit elan atât activităţii de paroh al bisericii catedrale din Oradea Mare (1931-1937), cât şi activităţii de duhovnic al studenţilor şi elevilor. Cei care l-au cunoscut pe părintele Ion M. Gârleanu l-au numit “fericitul Ieremia Valahul al nostru”, deoarece, în timpurile grele ale celui de-al II-lea război mondial, îl vedeau mergând din casă în casă pentru a aduna câte ceva de la cei care aveau mai mult şi a-i ajuta pe cei lipsiţi. Era deosebit de respectat şi admirat atât de către intelectuali, cât şi de către cei nevoiaşi. Copiii, tinerii şi studenţii erau predilecţii convorbirilor, catehezelor şi întâlnirilor sale spirituale. Activitatea de director spiritual desfăşurată în cadrul Academiei Teologice Greco-Catolice din Oradea (1931-1937) şi al Şcolilor episcopale din Beiuş (1940-1943) a fost benefică pentru toţi. Ecoul activităţii sale duhovniceşti nu s-a stins nici astăzi în conştiinţele celor din Biserica Greco-Catolică din Eparhia de Oradea în care a activat.
Domnul Ion Moldovan, critic literar şi director la Revista Familia din Oradea, a prezentat în alocuţiunea sa activitatea literară a preotului poet şi scriitor Ion M. Gârleanu, subliniind valoarea deosebită pe care o au şi astăzi operele sale literare în cadrul literaturii religioase române. Expunerea domniei sale sperăm să o regăsim cât de curând în paginile revistei de cultură Familia. Din activitatea scriitorului Ion Gârleanu sunt cunoscute volumele de poezii Lacrimi (1926), Viorele (1926), Boabe de tămâie (1928), Trandafiri (1929) precum şi cărţile: Flori de pe drum (1934), Supranaturalul de la Lourdes (1936), Făcătorul de minuni, Sfântul Anton de Padova (1936), Spre Regele Iubirii (1939), Întronarea Preasfintei Inimi a lui Isus (1939), Cum trebuie să iubim pe Dumnezeu (1940), Sfântul Francisc de Assisi (1941), Veniţi la mine toţi (1941).
Pr. Alexandru Chivari, în prezent paroh la Gruilung şi Calea Mare şi terţiar franciscan, a vorbit cu inima şi sufletul despre ecoul, şi astăzi viu, al prezenţei pr. Ion M. Gârleanu în parohiile din Gruilung, Calea Mare şi Drăgeşti, ecou ce traversează timpul prin mărturiile celor cărora le-a fost păstor. Pr. Chivari a evocat de asemenea contribuţia pr. Gârleanu la înfiinţarea Mănăstirii Franciscane Sf. Anton de Padova de la Drăgeşti.
Un moment emoţionant în cadrul simpozionului l-a constituit mărturia domnului doctor Dorin Domuţa, care în copilărie l-a cunoscut personal pe pr. Ion Gârleanu, în perioada de pregătire pentru prima Sfântă Împărtăşanie. O mărturie personală a fost prezentată şi de domnul Vasile Dumitraş, terţiar franciscan. Intervenţiile celor invitaţi la simpozion au fost intercalate cu scurte momente poetice, în care tineri franciscani au recitat câteva poezii din creaţia pr. Ion Gârleanu: “Florile de meri”, “Rugăciune”, o poezie dedicată Înalt Preasfinţitului Valeriu Traian Frenţiu, Episcop greco-catolic de Oradea Mare, cu ocazia împlinirii a 25 de ani de episcopat.
Pr. Mihai Vătămănelu, pe lângă calitatea sa de moderator al simpozionului, a adus o mărturie în plus despre pr. Ion M. Gârleanu, dând citire unui document din anul 1946, recent descoperit, aparţinând lui Ion Bradu, învăţător al vremii în Lăzăreni Bihor, care a scos în evidenţă aplecarea pr. Ion Gârleanu spre cei săraci, bolnavi, spre cei aflaţi în suferinţă: “Poate foarte puţini cunosc faptul că la altarul sfintei biserici din satul Gruilung a servit mai mulţi ani în şir preotul poet Ion Gârleanu. În viaţa satului Gruilung şi a împrejurimilor a dezvoltat o activitate misionară demnă de pomenire. Slujbele sale religioase, predicile pline de miez şi învăţătură creştină au mângâiat inimile amărâte şi dornice de mântuire ale multor oameni de bine. În timpul liber, ori de câte ori preocupările sale preoţeşti i-au îngăduit, a cercetat casele oamenilor din sat ducându-le o inimă caldă, o mângâiere, un dar ceresc. La patul bolnavilor a făcut rugăciuni de vindecare, pe cei în lipsuri i-a ajutat cu bani şi obiecte din danii şi colecte săvârşite de dânsul în acest scop. Biserica din Gruilung şi biserica greco-catolică din Calea Mare sunt opera strădaniilor sale, mărturii grăitoare ale zelului său apostolicesc. În activitatea lui literară a căutat să fie pe linia celor mulţi şi oropsiţi de soartă. S-a făcut ecoul puternic al durerilor, amărăciunilor şi speranţelor de mai bine pentru marea gloată. Volumele sale de versuri: Boabe de tămâie, Viorele, Mama şi Flori de pe drum, sunt destul de edificatoare în această privinţă. Prin credinţă, prin puterea nemărginită a cerului, poetul Ion Gârleanu a văzut drumul cel adevărat spre idealul suprem al omenirii, ca un soldat devotat al creştinismului.”
La final tot pr. Mihai a prezentat şi un cuvânt de omagiu adus de către un autor anonim în paginile “Micului Misionar”, la trecerea la Tatăl, dedicat bunului părinte Ion Gârleanu, din care amintim: “Nu prea înalt, veşnic neobosit, ochi pătrunzători şi senini ca seninul cerului, gând mare, inimă aprinsă, totdeauna vesel… Aşa l-am cunoscut… a muncit fără preget ca să-şi adune-n suflet tot focul dragostei dumnezeieşti şi lumina ce vine din cer. A mâncat cu nesaţ din Pâinea Vieţii, a sorbit zilnic Potirul Mântuirii şi s-a avântat cu totul spre lumea adevărului şi a frumosului şi fără încetare a privit spre Fecioara fără Pată… Drumurile bătute de el ne cheamă şi amintirea lui ne întăreşte… Bunule părinte, te urmăm…”
La finalul simpozionului, PS Virgil Bercea a adus un omagiu celui care a fost pr. Ion M. Gârleanu, folosindu-se de o metaforă extrem de sugestivă folosită la adresa acestuia: “Să nu construim un castel în jurul unui fir de nisip”. Dar – a adăugat Preasfinţia Sa – asemeni Maicii Tereza de Calcutta, care spunea “Ceea ce facem noi e ca o picătură într-un ocean, dar fără acea picătură, oceanului i-ar lipsi ceva”, tot la fel şi “plajei”, care este Biserica, i-ar lipsi “firul de nisip” care a fost pr. Ion M. Gârleanu.
După binecuvântarea finală, cei prezenţi au putut vizita o mică expoziţie de cărţi şi scrieri ale părintelui şi despre părintele Gârleanu, pregătită de d-na Othilia Groza OFS. Cei prezenţi au intonat “Creştin sunt din leagăn” pe versurile pr. Ion Gârleanu, muzica Francisc Hubic, fiind apoi invitaţi de terţiarii franciscani la o agapă fraternă.
Imagine în timp a seraficului părinte Francisc, purtând pecetea umilinţei ca o insignă pe inimă, preotului Ion M. Gârleanu îi datorăm veşnică recunoştinţă, acum la împlinirea a 70 de ani de la trecerea la Tatăl Ceresc. În veci pomenirea lui!
“Isuse cu inima dulce,
Fântână de bine ceresc,
Virtuţile toate şi viaţa
Din coasta-ţi rănită pornesc.
Smerit ucenic şi apostol
Doresc cu-nfocare să-ţi fiu;
Isuse, revarsă virtutea
Şi-n pieptul meu şubred, pustiu.”
(Ion M. Gârleanu – “Isuse cu inima sfântă”)
Simona Cobe, OFS
via EGCO.ro
Secţiunea: Oradea