În ziua de 16 august, la Arad a avut loc dezvelirea bustului rvs. mons. Ioan Deliman, prelat papal, mărturisitor al credinţei, fost protopop de Arad.
La eveniment a participat Prea Sfinţitul Alexandru Mesian, Episcop de Lugoj. Alături de Prea Sfinţia sa, au participat: pr. Nistor Chişbora, Prelat Papal şi fost protopop de Arad, pr. Radu Vorindan, consilier eparhial şi protopop de Arad, pr. prot. on. Sorin Seviciu, pr. Marcel Tarce, pr. Ioan Oltean Ardelean, pr. Romeo Bodea şi pr. Pavel Orb. Au participat şi membrii familiei mons. Deliman precum şi credincioşi din parohiile arădene.
Programul a început cu oficiul Sfinţirii Apei, urmat de un parastas de pomenire. Apoi s-a sfinţit bustul aflat în faţa criptei mortuare a familiei.
Pr. Radu Vorindan a prezentat un cuvânt biografic despre mons. Ioan Deliman. Redăm mai jos textul integral:
† Monseniorul Ioan Deliman
(1912-1992)
80 ani
Ne-am adunat astăzi pentru a aduce, alături de episcopul nostru, un pios omagiu, un prinos de cinste celui care a fost omul, creştinul, preotul Ioan Deliman, protopop de Arad, în vremuri de grea încercare pentru Biserica noastră greco-catolică.
Viaţa acestui distins prelat a stat sub semnul Adevărului. A fost un om adevărat, un intelectual adevărat, un creştin adevărat, nu doar un preot adevărat, ci un preot în slujba adevărului, adevăr pentru care a suferit în vremuri de restrişte alături de Biserica Unită, de marii ei ierarhi; episcopi şi martiri, de elita preoţimii greco-catolice, de credincioşii rămaşi fideli Bisericii Romei şi Vicarului lui Cristos.
Ioan Deliman s-a născut la 27 octombrie 1912 în comuna Şeitin din judeţul Arad şi a urmat şcoala primară în comuna natală iar Liceul la Părinţii Asumpţionişti din Beiuş, după care, fiind remarcat de către Episcopia Greco-Catolică de Lugoj pentru inteligenţa şi sârguinţa sa, a fost trimis la Roma ca bursier al Colegiului “De Propaganda Fide”, unde a studiat filosofia şi teologia.
Între anii 1938-1941 a urmat studii doctorale la Institutul pentru Ştiinţe Orientale. După revenirea în ţară a fost numit paroh în oraşul Caransebeş, între anii 1942-1943, unde l-a cunoscut pe cel cu care avea să rămână prieten o viaţă întreagă, pe viitorul Mitropolit al Banatului, Înalt Prea Sfinţitul Nicolae Corneanu. Între cei doi a existat o puternică prietenie, bazată pe admiraţie şi respect reciproc, nu doar pentru inteligenţa şi cultura fiecăruia dintre ei, ci şi pentru convingerile religioase pe care aceşti eminenţi ecleziastici le-au păstrat cu tărie şi fermitate de-a lungul întregii lor vieţi sacerdotale. Înalt Prea Sfinţitul Corneanu i-a fost alături şi în clipele de suferinţă şi de grea încercare de la sfârşitul vieţii, vizitându-l de câte ori avea ocazia.
Părintele Deliman a fost numit în vara anului 1943 secretar episcopal la Episcopia de Lugoj. În aprilie 1946 a fost numit protopop de Arad, funcţie deţinută până la data de 29 octombrie 1948, când a fost arestat pentru refuzul de a trece la Biserica Ortodoxă. După arestare a fost dus la Mănăstirea Neamţ, alături de ceilalţi preoţi uniţi, iar din februarie 1949 mutat la Mănăstirea Căldăruşani.
La 25 mai 1950 a fost transferat la Penitenciarul Sighet Principal, în vederea “încarcerării la dispoziţia Direcţiei Generale a Securităţii Poporului”.
După grei ani de temniţă, de lanţuri şi teroare, a fost pus în libertate şi, întorcându-se în Arad, a trebuit să muncească pentru a-şi câştiga pâinea cea de toate zilele ca muncitor necalificat la abator.
În mod incontestabil însă, părintele Deliman, a fost catalizatorul greco-catolicismului arădean în perioada în care Biserica Română Unită cu Roma Greco-Catolică a fost scoasă în afara legii de către statul comunist ateu.
De-a lungul acestor ani părintele Deliman nu s-a mulţumit doar să celebreze clandestin Sfânta Liturghie, ci datorită eminentei sale culturi, a menţinut o legătură permanentă cu cei mai de seamă reprezentanţi ai culturii, muzicii şi artelor arădene, fiind considerat nu doar de către coreligionarii săi, ci de întreaga elită intelectuală a urbei noastre drept un exponent eminent, un reprezentant de anvergură al culturii arădene.
Personaj de o remarcabilă prestanţă intelectuală şi de o aleasă ţinută morală, părintele Deliman a fost, în acei ani grei, o mărturie vie în sânul comunităţii arădene, a faptului că spiritul devotat şi liber nu poate fi zdrobit sau ţinut după gratii.
Lider incontestabil al clerului şi credincioşilor arădeni rămaşi fideli, protopopul Deliman a reorganizat viaţa bisericească din oraş şi din judeţ şi, ţinând o strânsă legătură cu preoţii din oraşul Arad: Pecican, Breharu, Copreanu, Şandru, Horga, Bele, Popşa, dar şi cu preoţi din judeţ, printre care îl menţionăm cu deosebit respect pe părintele Pantea de la Minişul de Sus.
Nu s-a mulţumit doar cu rolul de conducător al preoţilor deja hirotoniţi, ci a fost un adevărat formator al generaţiei de preoţi care aveau să-i continue, după reînvierea Bisericii Greco-Catolice, lucrarea pastorală în via Domnului. Şi menţionăm, în mod particular pe cel care l-a ajutat în perioade dificile din viaţă să-şi găsească un loc de muncă mai convenabil statutului său, pe cel ce avea, peste ani, să-i devină succesor în fruntea Protopopiatului de Arad, Monseniorul Nistor Chişbora, a cărui prezenţă în mijlocul nostru o salutăm cu veneraţie. A fost, de asemenea, formatorul şi îndrumătorul spiritual al Monseniorului Radu Fărcaş.
Dacă sănătatea precară şi boala necruţătoare cu care a luptat eroic nu i-au permis să se bucure vreme îndelungată de renaşterea Bisericii Greco-Catolice, greco-catolicismul arădean nu ar fi putut fi ceea ce este astăzi fără Ioan Deliman.
Dumnezeu nu i-a hărăzit gloria martiriului, deşi suferinţele pe care le-a îndurat o viaţă întreagă sunt demne de un martir, ci l-a pus de-o parte pentru ca în planul Providenţei Sale divine să lupte şi să construiască biserica ruinată de comunişti, transformând-o într-o construcţie de pietre vii, pentru a da mărturie peste veacuri despre dragoste, fidelitate şi jertfă.
Secţiunea: Lugoj