În Duminica a doua din Postul Mare, numită și Duminica „Vindecării Slăbănogului din Capernaum”, Preasfinția Sa Virgil s-a aflat în mijlocul comunității din Șumal, județul Sălaj, cu ocazia primirii de către pr. ierodiacon Severian a schimei celei mari.
În cadrul Sfintei și Dumnezeieștii Liturghii, după Întratul cel Mic a avut loc rânduiala profesiunii solemne perpetue sau rânduiala schimei celei mari sau a îngerescului chip. După o serie de întrebări adresate de Preasfințitul Părinte Virgil Bercea, Episcopul greco-catolic de Oradea, fratele Severian și-a exprimat adeziunea de a intra în viața călugărească, cu mână pe Sfânta Evanghelie, rostind următoarea formulă: Eu fratele Severian din Ordinul Sfântului Vasile cel Mare, în mod solemn promit Domnului Dumnezeu Unul în Sfânta Treime și ție Preasfințite Părinte Virgil – care ești reprezentantul lui Dumnezeu – sărăcie, castitate și ascultare în acest Ordin și promit să rămân în acesta până la moarte. În afară de acestea jur credință și supunere Sfântului Părinte – vicarului lui Cristos. Așa să îmi ajute Dumnezeu și această Sfântă Evanghelie. Pe toate le înțeleg în conformitate cu Regula Ordinului nostru, pecetluită de Scaunul Apostolic (autoritatea episcopală).
După semnarea voturilor solemne perpetue și după răspunsul tunderii, i-au fost acordate ierodiaconului Severian veșmintele. Pentru că profesia solemnă este prelungirea consacrării monahului către Dumnezeu și primirii lui în comunitatea călugărească, pentru că o parte din veșminte și obiecte le-a primit deja, i s-au dat numai acelea care îi lipsesc și care sunt acordate în Ordinul Sfântului Vasile cel Mare odată cu profesia solemnă a voturilor perpetue: paramanul, crucea pectorală, mantia și lumânarea aprinsă.
Paramanul este o bucată de pânză de mici dimensiuni (30×20 cm) pe care se află brodate semnele Patimilor Mântuitorului, după cum urmează: Sfânta Crucea, coroana de spini, sulița și buretele, cuiele și ciocanul, scara Crucii și cocoșul. În mod obișnuit, de jur-împrejur se află următoarea inscripție: „Luați jugul Meu că este bun și povara Mea este ușoară” (Matei 11, 29-30); „Spatele l-am dat spre bătăi și obrajii Mei spre pălmuiri și fața Mea nu am ferit-o de rușinea scuipărilor” (Isaia 50, 6). Paramanul închipuie „jugul cel bun” al lui Cristos.
Preasfințitul Părinte Virgil în cuvântul de învățătură adresat celor prezenți a subliniat acest mare eveniment din viața schimonahului Severian „el renunțând la tot și oferindu-se lui Dumnezeu. Acesta fiind un dar adus Lui, Bisericii și nouă oamenilor”. De asemenea Preasfinția Sa a subliniat referitor la Evanghelia vindecării slăbănogului din Capernaum, importanța prietenilor adevărați, loiali în viața noastră exact ca și prietenia celor patru persoane din Evanghelie, care au fost disponibili să îl ajute pe slăbănog, riscându-și viața urcându-se pe acoperiș („au desfăcut acoperișul casei unde era Isus și, prin spărtură, au lăsat în jos patul în care zăcea slăbănogul”) pentru a-l ajuta pe prietenul lor aflat în nevoie.
La Sfântul Altar au slujit alături de Preasfințitul Virgil, pr. Tarciziu, egumenul Mănăstirii „Sfântul Nicolae” din Șumal, părintele Olimpiu Todorean, Vicarul general al Episcopiei, pr. Țuțuraș Marian, egumen din Ucraina, pr. Nicolae Bodea, protopopul Șimleului, pr. ieromonah Sabin Făgăraș, pr. Marian Bojor, spiritualul Seminarului Teologic din Cluj și pr. Mihai Șofineți din Horoatu Crasnei. Au fost de asemenea prezente surorile Ordinului „Sfântului Vasile cel Mare” din Cluj și Baia Mare precum și monahii Anastasie și Ieremia de la Comunitatea Monastică „Sfânta Cruce” din Giroc, județul Timiș.
Biroul de presă al Episcopiei de Oradea
Eugen Ivuț
via EGCO.ro
Secţiunea: Oradea